Deoarece fiecare muchie are două puncte de fugă, rotirea muchiei cu 30° spre dreapta va „deplasa punctul de fugă cu 30°”, dar și celălalt punct de fugă, pe care nu îl vedem, se va deplasa odată cu el. Când ajungem la 90°, punctele de fugă vor fi pe sferă, în stânga și în dreapta, iar muchia va deveni paralelă cu planul tabloului. Rotirea cu mai mult de 90° va aduce în față punctul de fugă care se afla în spatele camerei, completând ciclul.

Acest lucru se aplică și obiectelor construite din mai multe muchii, precum un cub. Dacă cubul este orientat spre cameră, liniile orizontale se îndreaptă către punctele de fugă din stânga și din dreapta, liniile verticale către cele de sus și de jos, iar liniile orientate înainte către punctul principal (PP). Aceasta este „perspectiva cu un punct de fugă”, deoarece pe planul tabloului este vizibil un singur punct de fugă (VP).

Rotirea cubului în jurul axei sale Z va deplasa spre dreapta atât punctul de fugă din față, CÂT ȘI punctul de fugă din stânga, aducându-l în câmpul vizual. Aceasta este „perspectiva cu două puncte de fugă”, deoarece acum pe planul tabloului sunt vizibile două puncte de fugă.

Rotirea din nou a cubului, în jurul axei sale X, va deplasa punctele de fugă vizibile în sus (sau în jos), împreună cu al treilea punct de fugă de dedesubt (sau de deasupra). Aceasta este „perspectiva cu trei puncte de fugă”, deoarece acum pe planul tabloului sunt vizibile 3 puncte de fugă.

Notă: Perspectiva cu 1, 2 sau 3 puncte de fugă nu este o proprietate inerentă a desenului, ci o consecință a orientării obiectelor din acel desen.