Aici terminologia începe să creeze confuzie, deoarece toată lumea folosește alternativ cuvintele „obiect”, „clasă”, „instanță”… și poate și altele… fiindcă unul în locul altuia adesea sună mai firesc în conversație. Pentru a lămuri lucrurile, să facem un pas înapoi și să folosim un exemplu din viața reală.

Imaginează-ți că faci mere de jucărie din lut:

• Clasa este asemenea matriței pe care o folosești pentru a face merele. Ea definește cum ar trebui să arate un măr de jucărie: forma, dimensiunea și structura generală. Nu ai încă un măr de jucărie, dar știi cum va arăta când folosești matrița.
• Obiectul este un măr de jucărie făcut cu ajutorul matriței. Acum este un lucru real, fizic. Îl poți atinge, vopsi sau zdrobi: există. Poți face multe, fiecare puțin diferit — poate ceva mai roșu sau ușor deformat — dar toate sunt mere de jucărie.
• O instanță este doar un mod mai pretențios de a spune unul dintre acele mere de jucărie. Este tot un lucru fizic. Singura diferență este că accentul cade pe matrița (clasa) din care provine.

În termeni de cod:

Odată ce înțelegi acest lucru, confuzia dispare în mare parte: există doar două lucruri la care oamenii se pot referi:

1. Clasa în sine a. „Clasa Apple definește culoarea și dimensiunea.” b. „Tipul Apple este folosit în rețete.”
2. Un obiect concret creat din clasă a. „Am un măr de jucărie.” b. „Am un obiect de tip Apple.” c. „Am o instanță a clasei Apple.”

Dacă nu ești sigur ce vrea să spună cineva, întreabă: Vorbim despre matriță (clasă) sau despre un măr de jucărie (obiect/instanță)?